-Ți-am găsit capacul de la parfum în...
   - Ce să caute acolo ?
  - Dar de unde știi unde l-am găsit ?
  - Păi nu așa ai spus tu ?
  - Ba da ! Știi ce-am mai găsit  acolo ?
  - Unde ?
  - Unde am găsit și capacul de la parfum .
  - ? !
  - Nimic !  Doar capacul de la parfum tău ! Asta nu înțeleg , cum de era doar capacul și ... un nimic .
  - E groaznic ! Și unde ai găsit capacul de la parfum ?
  - Acolo ! Unde ai spus că n-are ce să caute !
  - Ahaa ....Păi de ce era acolo ?
  - Nu știu . Asta vroiam eu să te întreb . De ce era acolo ?
  - Cum de ce era acolo ? Am crezut că știi . Știu că-ți place parfumul meu și am vrut să mă știi lângă tine .
  - Și de ce mi-ai lăsat doar capacul de la parfum ?
  - Dar ce să-ți mai las ?
  - Și sticluța cu parfum .
  - Păi și eu cu ce mă mai parfumez ?
(personaje : EL si EA)

 Realitatea eului nostru
 Forțează intriga unei povești de viață.
 Realitatea eului vostru
 Amestecă focul cu un pic de gheață ,
 Din care oricum focul topește ființei voastre 
 Mizerii , fragilitati , nepotriviri 
 Ajungând la apogeu , apoi la simple amintiri .
 
 Realitatea eului nostru 
 Însumează elegante provocări 
 Finalizate ca minunate realizări .
 Capabile de altfel să atingă un apogeu 
 Doborâte în timp , imperios , dar cu greu .
 
 De aia nimeni nu poa' să vorbească
 Îl domină eul și cum să-l oprească ?
 De aia și visul rămâne un vis
 Că n-avem curaj și cădem în abis .

 Timpul , doar el te-a ajutat 
 Să-ți fie mai dragă , mai necesară 
 Chiar dacă tu n-ai vrut , el n-a uitat .
  
Pretextul unui rămas bun
 Nu l-ai găsit în veci .
 Și știi de ce ? Că-n mintea ta sunt lilieci .
 Ce nu-ți dau pace , fiindcă-i frumoasă ,
 Fiindcă te lasă să-ți menții superioritatea ,
 Fiindcă-i copilăroasă 
 Și cum spui tu , uneori îi lipsește maturitatea .
 ... sau așa vrea să crezi .
 Ți-e dor de ea ? Mergi s-o vezi !
 Te așteaptă-n prag cu nerăbdare 
 O vezi mereu cu-n zâmbet mare ... 

 E cel care te-aduce acasă .

 Să fie succesul o scară / Sau drumul spre o viață amară ?

 Dacă ai vedea un rinocer în vârful unei căpșuni ?  
 Sau  să te visezi pe tine că ai locui în vârful unei căpșuni .
 Să vezi cum ghioceii cresc doar în vârful unei căpșuni 
 Iar oamenii să zâmbească la vederea vârfului unei căpșuni .
 Cum crezi că ar mima un actor vârful unei căpșuni 
 Și timpul să se scurgă până în vârful unei căpșuni ?
 Gândește-te doar cum s-ar întâmpla toate astea în vârful unei căpșuni ?

 - Au !
 - Ce ?
 - Mă doare !
 - Ce anume ?
 - Alunița.
 - Alunița ? !
 - Da , alunița ! Mă doare !
 - Cum să te doară ?
 - Păi te-ai uitat la ea  .
 - Ba nu !
 - Te-ai uitat la ea , te-am văzut !
 -Cum adică te doare alunița ?
 - Păi mă doare , pur și simplu . Ce , pe tine nu te doare ?
 - Nu !
 - Ba te doare ! Nuu !
 - Ce nu ?
 - Nu te mai uita !
 - Dar nu mă uit !
 - Vroiam să fiu sigură !
 
 

 N-am să scriu de primăvară sau de flori sau de copii ,
  Am să-ți spun ceva banal despre Fluturele mov .
  Chiar de sunt ca el în lume și alți fluturi mii și mii  ,
  Are totuși ceva unic , niște pete ca de morcov .
  Însă nu știți cum pățise astfel 'ăst lucru mare .
  Astfel un copil micuț s-a gândit el oare ...
  ,,  Pot să-l iau cu mine acasă , însă mai am un sigur ,, of, ,
 Ce să-i dau eu de mâncare , oare vrea niște morcov ? ''

 Ce-aș fi vrut să mă întorc după ultima țigară
  Să te văd tolănit , aproape scufundat
  În canapeaua ce-ți ascundea iubirile odinioară .
 
 Însă fumul pătruns ,cu patimă și siguranță
  În mintea mea oarecum instabilă
  Mi-a spus că ești precum un fir de ață ,
  
te rupi ușor ...
iubești cu dor ...
și mă lași să mor .
 

 Iubitule , ți-am furat parfumul de pe noptieră / Te rog să mă ierți , ți-am lăsat în schimb o jartieră //.

 Deobicei sunt înalte,  depășind cu ceva centimetrii o gleznă
  Alteori sunt mai scurte , dar tot negre .
  Uneori talpa noastră , îmbrăcată în materialul lor de beznă 
  Atinge parchetul supărată că și-a murdărit și cealaltă pereche.
 
 

Uneori e mai bine să nu plângi  
  Nici când îți vezi propria inimă căzută 
 Sau zâmbetul unui copil pierdut .
 Așa e viață cu o durere mută
 Dar te ridici de unde ai căzut .
 
 Uneori e mai bine să nu plângi   
 Chiar dacă nici câinele nu mai latră
  Poate o fi și el bătrân .
  Sau dacă suferi după o fată 
  Ori după amintirile ce rămân .
 
 Uneori e mai bine să nu plângi 
  Fiindcă cerul e încă albastru
  Fiindcă mama te iubește 
  Fiindcă ești prietenul nostru
  Fiindcă azi sau mâine o floare înflorește .

 N-am reușit să găsesc banul ce l-am pierdut ieri
 O fi căzut și a ajuns la parter ?  
 Mai pățisem așa c-o măslină 
 Am tot căutat-o , și-n loc am găsit o pralină .
 Sigur voi găsi cândva măslină și bănuțul   
 Probabil când voi pierde ...
 
  

 Revenind cu brutalitate / în ceea ce se numește  realitate //

 Alegi bărbați, iubiri , dezamăgiri și femei frumoase/ Rezultând mai multe iubiri caraghioase //

 De aici , mă gândesc cum respiri aerul cald pe gâtul meu
 ,,Iubitule , doar știi că asta îmi dă fiori mereu ,, .
 Aici îmi lipsește tinele din tine 
 Acolo știu că există un cititor ce se gândește la mine .

 Nici dacă te-aș fi creat în viziunea mea de copilă 
 N-aș fi reușit să-ți pun toate butoanele .
 Da , e o mașinuță ce-mi presează mințile 
 Și nu-nțeleg ce-s cu toate volanele , motoarele ...

 Acum să nu credeți că m-am supărat 
 Sunt un copil , n-am învățat ,
 Ce-i ăla , parcă ambreiaj ...
 Sau nu știu cum , a , portbagaj ! 

 Mașina nu-i pentru băieței ?
 Mai mari sau mai mititei 
 Eu n-o-nțeleg , nu-i treaba mea de fată 
 I-o dau lui tata , s-o ia pe toată ! 

 O să-nveți să ai răbdare 
 Când ajungi la bătrânețe , 
 Că doar împreună moare 
 O iubire cu tristețe .
 
 ( Tocmai am văzut Amour / O iubire fără cusur // )