N-am să încerc să vă conving pe dumneavoastră sau pe oricine altcineva din sală să poftească alături de mine pe scenă, pentru a mă ajuta să reușesc să atrag atenția sau să vă impresionez sau mai rău să lăsați cantități deloc neglijabile și umede pe scaun, de emoții. Și nici n-am să spun bancuri sau alte lucruri ce-i manipulează pe cei mai slabi dintre voi .

O să stau pe scaun... sau aici în picioare .. sau mai bine aici, cu un pas mai în fața dumneavoastră  .. și... o să mă strîmb ! Din nas! Pentru că atâta știu să fac .( se strămbă 30 de secunde, după care începe să plângă )Îmi pare rău, dar atâta știu să fac. Să știți că am exersat mult, în fiecare dimineață mă uitam îm oglindă și spuneam ,, Hai Bornău, acum la stânga, așa ,așa și acum la dreapta și sus și jos, așa cum fac iepurașii. Zi de zi măcar 15 minute îl antrenam pe Bornău. Uneori depășeam timpul de antrenament, în zilele când mama mă mai lăsa puțin fără să mă cheme la masă. Știți ce rădea mama de mine ?  Îi plăcea așa de tare când îmi mișcam nasul și în sus și în jos și la stânga și la dreapta . Văzând-o pe ea cum se amuza așa de tare de ce făceam, mă supărasem la început . Eu făceam ceva serios, iar ea râdea de mine . Abia pe urmă am realizat că amuzamentul este cheia . Și cum puteam ca să amplific acest lucru ? Cum puteam să o fac pe mama să râdă mai tare , decât folosind mai multe nasuri . Vai și ce fericită eram când mă străfungerase ideea asta .

      Uite, de pildă, pentru început am realizat un nas ROȘU și rutond de clown. Știți ! Din ăla care seamănă cu un claxon de la bicicletă – Tit –Tit . Acum ar fi mai amuzant dacă l-aș purta și în acelaș timp mi-aș face niște ochi bleguți ca ai unui câine plouat sau cum îi avea Birlic și cu o gură largă și tristă. Cam așa ... ( Încearcă să facă o față de supărată ). Și acum aș vrea să mă înveselesc , dar nu pot sâ-mi revin. Trebuie să mă gâdil ca să râd . ( se gâdilă singură, dar în zadar )Nu pot !  Încearcă tu, te rog ! ( roagăpe cineva să o gâdile ). Haha, vai, dar ce m-ai gâdilit!  Știi, pe nasul ăsta l-am denumit Claxon, pentru că seamănă cu unul. V-am zis cum face  –Tit – Tit ! Hai, zii și tu ! Dar mai am unul, ăsta l-am denumit Minciunică ( se întoarce pe lateral pentru a arăta lungimea nasului ), pentru că seamănă cu cel al lui ...

        Vreau să vă rog ceva. (își dă nasul jos ) Să nu-l uitați pe Bornău, chiar dacă a fost eclipsat de Claxon sau Minciunică. Poate că și-al tău ( arată spre propiul nas )o să facă precum Bornău sau o să-l miști involuntar cu mâna dacă te mănâncă, dacă vrei să râzi sau dacă încerci să-i faci o voce caraghioasă .

      Gata, vă las să vă jucați cu nasurile voastre, eu am plecat.