Trandafirul

Floare roşie ca ale mele buze
Floare ce aducea cu ea zeci de scuze .
Semn al dragostei cu multe petale ,
Pe ele vărsate fapte banale .

Semn al eleganţei cu parfum dulce
Pe atunci înzestrat cu multe farmece
Ca dragoastea să nu se culce
Dorind doar pe ea s-o adulmece .

Acum , după zeci de zile trecute ,
Petalele uscate au rămas în boluri
Le văd cum stau abătute şi mute
Privindu-le , măcar , îmi mai astup nişte goluri . 

Doamna si vagabondul

Doi oameni frumoşi , şi totuşi nepotriviţi
Cei din jur miraţi , întrebând , Îndrăgostiţi ?
El mândru şi surprins de realizare
Ea o fată cu standarde superioare .

Ea la prima iubire
El la a zecea întâlnire .
Diferenţe de la cer la pământ ,
Dar ea nu vroia să calce un sacru jurământ .

Au trecut zeci de zile frumoase
Într-un final , cineva pariul-l câştigase .
De e minciună ce gândeşte şi ce a gândit
Asta rămâne un mister nedesluşit .

Acum ea realizează că Dumnezeu o iubeşte prea mult
Şi totul de până acum a fost ocult
Dacă el nu ia văzut mintea sclipitoare
Acum sunt alţii care o admiră şi-i oferă îmbrăţişare .

Copile nu-mi doresc să suferi ,
Vreau să realizezi în sufletul tău închis .
Oricum îţi vei aminti peste ani de zile
Că a existat odată Iris .

Rafinament

Pe nisipul cald / fierbinte , ne iubim ca doi nebuni ,
iar când soarele apune
Suntem plini de-afecţiuni.
Mii de stele sus pe cer , toate sunt doar pentru noi
liniştea e întreruptă ,
De doi îndrăgostiţi broscoi .
Părul lung , ce-l joacă vântul , tu mi-l aperi părintesc
iar sărutul dulce-al mierii
E al tău , ţi-l dăruiesc .
Ochii tăi cei mari şi negrii , au o tentă de vernil
te îmbăt cu vorbe calde
Dragul meu , hai să ne plimbăm pe Nil !
Floarea albă a tinereţii ne uneşte pe-amândoi
hai să ne iubim mai tare ,
Pe vecie , doar noi doi !


Marile dureri sunt mute

Luptă , suferă şi taci 
Hrăneşte-te cu ce te doare 
Imagineză-ţi că eşti într-o grădină de maci 
Şi te uiţi la fiecare .
 Îţi e greu , spune-mi ce simţi !
Totu-i roşu , roşu aprins .
Doar pe una tre' s-o alinţi .
Stai uşor , ai şi atins ?
Mult durează astă clipă 
Zâmbeşte-mi iar, nu-i infinită .
Tot ce doare ,  totul trece ,
Nu va mai fi o vreme rece .
( Iris  ) Am uitat , deci ai ales ?
   ( Ea )   Nu pot Iris , sunt prea multe ,
           De-ar fi puţine aş fi cules ...
( Iris ) DA , Marile dureri sunt mute .