Dacă aş spune că-i animal ,
Ar fi prea frumos .
Dacă aş zice că-i măgar ,
Mi-ar da altă replică , odios !
Însă şi lor le e dor
Pe toţi îi bântuie o amintire !
Aceea ce vrei , nu mor .
Şi totuşi nu e nici câine !
Asta e părerea mea !
Eşti un animal cu nume de sfânt !
Ai o minte bună-rea ,
Şi asta am văzut curând .
Speri să ai ce-ai avut atunci ...
Dar ai uitat că ai greşit ?
UPS !..nu mai ai , hai plângi !
Nici nu ştiu , cum ai îndrăznit ?!
Mă iubeşti ! .. mi-ai amintit !
Bine .. îţi spun si eu .. teee .
Hahaha .. te-am păcălit !
Îţi văd ochii , dar nu te cred !
Şi nu mă iau după ce spun unii
Acum , nu te mai văd doar un biet ...
Şi câinele e mai alb în cerul gurii !
Şi da , asta e părerea mea !
Eşti un animal cu nume de sfânt !
Ai o minte bună-rea ,
Dar nu vreau să te mai văd curând !
Tu dă-mi un pix şi-ncep să scriu
Eu am scenariul ce ţi-l descriu ,
Mai dă-mi şi foi şi libertate
Să fac chiar totul ca la carte.
Ţi-aş scrie viaţa de-aş avea putere
Perfectă-ar fi dacă mi-ai cere .
Aş şterge tot ce nu-ţi convine
Şi-aş scrie-o iar cum e mai bine .
În umbre , vânt , dar şi în ploi
Tu drept să fii , chiar şi-n noroi ,
Să ai curaj , să simţi , să zbori ,
Să crezi în tine şi să nu mori .
Să lupţi, să uiţi , să ierţi în primul rând
Să stai , să vezi şi ascultând
Realizezi că ai greşit
Şi-atât de mult te-ai chinuit
Să cauţi ceva de negăsit .
Iubire ai , şi ce mai vrei ?
Să ai avere , aşa-i ok ?
Hai spune-mi , nu-i viaţa mea ,
Dar ca să ştii averea-i rea !
Tu ai noroc , ai şi speranţa
Dacă-am putea să scriem viaţa
Cu-n pix şi-o foaie , n-ar fi greu ,
Dar sus există-un Dumnezeu !
Şi totuşi ...
Mai bine acceptă-te pe tine
Prezentul tău , trecutul tău
Uită că am pixul cu mine !
Această foaie e numai rău !
Admiraţia se urcă pe culmile exaltării ,
Mă abandonez plăcerii de a exista
Ascult pianistul ce evocă notele mării ,
Ţinând în dinţi o floare de Nu mă uita .
E atât de străin comportamentul tău
Tot ce mi-ai spus au fost minciuni .
Am scăpat de clipele ce nu meritau ,
E o fericire căutată doar de nebuni !
Citim în stele şi în Luceafăr ,
iubim a nopţii feerie
Stâm sub salcâm sau sub mesteacăn
o fi un zâmbet , o fi furie ...
Ai mai plecat , dar te-ai întors,
tu ştii că eu sunt numai una
Va fi .. ba nu , a fost ,
Mă-ncrunt , nu am pe cap cununa .
Rămâi în urmă , rămâi în spate
ciobit de lacrimi spintecate .
Vei plânge mult , vei plânge bine
O viaţă ai , şi o ştii bine .. !
Unde sunt zilele când fugeam de mână , sub teiul nostru ?
Acolo ne aşteptau , mereu
doi bătrâni , care cred că ne priveau
doar ca să-şi aducă ei aminte
de clipele lor din tinereţe .
Iar noi ne iubeam .. priveam teiul ,
iar teiul pe noi .
Acum suntem maturi , schimbaţi!
... iar teiul e bătrân şi încă ...
ne mai aşteaptă ...
nu concepe că nu mai suntem copii ,
şi nu ne mai ...iubim..
Te uiţi cum toamna , rând pe rând
Trec păsări călătoare
Şi lasă-n urmă cu regret ,
Un cuib , o aşezare .
Cu sacrificii şi efort ,
Scrutează lunga zare
Nu-i chip să le întorci din drum ,
Aşa e scris sub Soare !
Vor face asta an de an ,
Sfidând cu nepăsare ,
Dar generaţiile lor ,
Vor trece în uitare !
La fel şi noi , acum ,
Cu griji , cu apăsare ,
Vom trece un al vieţii prag ,
Vizând o treaptă viitoare .
Formaţi de oamenii maturi ,
Ce-au fost copii odată ,
Le mulţumim c-au stăpânit
Nesăbuita gloată !
Ne-au plămădit , cum plămădesc
Olarii-n oale lutul ,
Ne-au învăţat să dăinuim ,
Să ignorăm trecutul !
Acum suntem totuşi copii
Nebănuind efortul vostru ,
Dar peste ani ne vom gândii
Că aţi clădit sufletul nostru .
Şi vom uita de diferenţe ,
De prietenie afectată ,
Ne vom reamintii de tinereţe
Şi parcă vom mai vrea odată .
Am fost uniţi sau nu am fost
E-o strâmbă întrebare ,
Dar sigur vom afla , târziu ,
În generaţii viitoare .
Vom modela şi noi la fel
Creaţii viitoare
Şi vom alege ca model
Pe cei cu ,, mintea tare ,, .
Pe scena vieţii amare
Se găseşte câte un chiştoc nestins de ţigară .
Îl lasă cineva acolo ,, din întâmplare ,,
Provocând în suflet o nouă rană .
Jurnalul clipelor frumoase
Rămâne o amintire cu pagini lucioase
Unde au fost scrise ţipetele anilor trecuţi
Parcurse cu paşi necunoscuţi .
Am avut şi vise albe ,
Dar acum sunt numai fum
Am aflat că totul arde
Rămânând în urmă scrum .
Mi-am smuls cel mai lung fir de păr ca să-ţi cos rana inimii cauzată de ,, ea ,, . Te-am oprit când alergai pe malul mării după barză să te ia înapoi şi ţi-am smuls fiecare lacrimă din ochi doar ca să te linişteşti pe pieptul meu şi să te eliberezi de greutăţi . N-am dormit nopţi la rând ca să te pot vedea sub clar de lună cât de frumos eşti când dormi . Te-am lăsat să te joci în părul meu ondulat cum obişnuiai , sperând să-ţi smulg un zâmbet . Am uitat de mine , am uitat cine eram şi m-am întors din nou la tine .
Am făcut toate acestea chiar dacă atunci când te iubeam ai plecat şi m-ai abandonat ... lăsându-mă să sper .
Ne aflăm într-o dată calendaristică care îmi provoacă mereu un tremur şi-mi oferă cea mai frumoasă zi din an . Pentru a 15 oară în viaţă , am ajuns la o virgulă care îmi aduce aminte de toate cele 14 zâmbete anterioare. Mă simt foarte fericită , nu am niciun regret , şi sunt foarte mândră de omul care sunt .Îmi doresc să am parte de aceleaşi zâmbete ca şi până acum , să trec peste obstacolele vieţii la fel cum am reuşit mereu . Nimic nu-mi doresc mai mult , decât să mi se ofere dragoste şi să ofer cu aceeaşi sinceritate .
Mulţumesc familiei că a făcut parte 15 ani din viaţa mea până acum si prietenilor pe care îi respect din tot sufletul !
Alerg deobicei după fum de bucurie .
Nu-mi plac oamenii plini de mândrie ,
Ador să vorbesc cu multe persoane ,
Şi sincer nu prea am multă răbdare .
Îmi place muzica atât de variată
Şi-mi place să umblu mai mereu elegantă .
Mă plicitisesc repede de tine ,
Deseori dacă eşti un ,, oricine ,, .
Divinizez mintea isteaţă
Mai ales dacă mă bagă pe mine în ceaţă .
Am în caracter un mare orgoliu
Şi umblu mai mereu îmbrăcată în ,, doliu ,, .
Am un chip ce ascunde două feţe
Una-i copil şi una-i tandreţe .
Las să se vadă partea bună
Chit că în mine zace şi una nebună .
Iubesc anormalul şi omul nonconformist
Iar în sânge am şi puţin teribilism .
Ador frumosul şi tot ce mă-nconjoară
Nu e destul să mă cunoşti de prima oară .
Clipa vremii trece-n moină
Dureros e al tău scrâncet
Vin şi zbiară ,nu încet
Enervaţi de a mea doină .
Viaţă amară şi necoaptă
Sărutaţi-aş zeci icoane ,
Doar şi doar să-mi dai iertare
Viaţă amară şi necoaptă.
Ochii-mi mici de chinezoaică
Îndreptaţi spre nicăieri
Chipu-mi tainic de leoaică
Cum e azi , a fost şi ieri .
De-aş mai sta şi alte zile
Aş înnebuni de tot
Am în suflet zeci de-albine
Ce mă-nţeapă la un loc.
Floare roşie ca ale mele buze
Floare ce aducea cu ea zeci de scuze .
Semn al dragostei cu multe petale ,
Pe ele vărsate fapte banale .
Semn al eleganţei cu parfum dulce
Pe atunci înzestrat cu multe farmece
Ca dragoastea să nu se culce
Dorind doar pe ea s-o adulmece .
Acum , după zeci de zile trecute ,
Petalele uscate au rămas în boluri
Le văd cum stau abătute şi mute
Privindu-le , măcar , îmi mai astup nişte goluri .
Doi oameni frumoşi , şi totuşi nepotriviţi
Cei din jur miraţi , întrebând , Îndrăgostiţi ?
El mândru şi surprins de realizare
Ea o fată cu standarde superioare .
Ea la prima iubire
El la a zecea întâlnire .
Diferenţe de la cer la pământ ,
Dar ea nu vroia să calce un sacru jurământ .
Au trecut zeci de zile frumoase
Într-un final , cineva pariul-l câştigase .
De e minciună ce gândeşte şi ce a gândit
Asta rămâne un mister nedesluşit .
Acum ea realizează că Dumnezeu o iubeşte prea mult
Şi totul de până acum a fost ocult
Dacă el nu ia văzut mintea sclipitoare
Acum sunt alţii care o admiră şi-i oferă îmbrăţişare .
Copile nu-mi doresc să suferi ,
Vreau să realizezi în sufletul tău închis .
Oricum îţi vei aminti peste ani de zile
Că a existat odată Iris .
Pe nisipul cald / fierbinte , ne iubim ca doi nebuni ,
iar când soarele apune
Suntem plini de-afecţiuni.
Mii de stele sus pe cer , toate sunt doar pentru noi
liniştea e întreruptă ,
De doi îndrăgostiţi broscoi .
Părul lung , ce-l joacă vântul , tu mi-l aperi părintesc
iar sărutul dulce-al mierii
E al tău , ţi-l dăruiesc .
Ochii tăi cei mari şi negrii , au o tentă de vernil
te îmbăt cu vorbe calde
Dragul meu , hai să ne plimbăm pe Nil !
Floarea albă a tinereţii ne uneşte pe-amândoi
hai să ne iubim mai tare ,
Pe vecie , doar noi doi !
Luptă , suferă şi taci
Hrăneşte-te cu ce te doare
Imagineză-ţi că eşti într-o grădină de maci
Şi te uiţi la fiecare .
Îţi e greu , spune-mi ce simţi !
Totu-i roşu , roşu aprins .
Doar pe una tre' s-o alinţi .
Stai uşor , ai şi atins ?
Mult durează astă clipă
Zâmbeşte-mi iar, nu-i infinită .
Tot ce doare , totul trece ,
Nu va mai fi o vreme rece .
( Iris ) Am uitat , deci ai ales ?
( Ea ) Nu pot Iris , sunt prea multe ,
De-ar fi puţine aş fi cules ...
( Iris ) DA , Marile dureri sunt mute .
Tu dă-mi un pix şi-ncep să scriu
Eu am scenariul ce ţi-l descriu ,
Mai dă-mi şi foi şi libertate
Să fac chiar totul ca la carte .
Ţi-aş scrie viaţa ,de-aş avea putere ...
Perfectă-ar fi dacă mi-ai cere .
Aş şterge tot ce nu-ţi convine
Şi-aş scrie-o iar cum e mai bine.
Iubire ai şi ce mai vrei ?
Să ai avere , aşa-i ok ?
Hai spune-mi , nu-i viaţa mea ,
Dar ca să ştii averea-i rea .
Tu ai noroc , ai şi speranţa
Dac-am putea să scriem viaţa ...
Cu-n pix şi-o foaie , n-ar fi greu ,
Dar sus există un Dumnezeu !
Iubesc să srâng în braţe doi ochi căprui
Urăsc să-mi spui tu mie , că sunt ai nimănui .
Iubesc să văd apusul şi cerul înstelat
Urăsc să văd că ţipă iar Soarele alungat .
Iubesc să am în sânge şi muzica şi dansul
Urăsc că tu eşti singurul ce are-n mână asul .
Iubesc auzul glasului de privighetoare ,
Urăsc să-mi spui tu mie pe data viitoare .
Iubesc oamenii sinceri şi chipul lor senin ,
Urăsc s-aştept un veac şi văd că ei nu vin .
De asculatat :
Răutatea şi invidia domnesc în astă lume
Puţini sunt cei care zâmbesc cu inteligenţă
Şi mulţi sunt care râd , acei fără nume
Eşti mai deştept dacă nu ieşi în evidenţă .
Din nou privesc şi mă amuz de prostia lor
E clar că nu au înţeles nimic
Această lume are nevoie de ajutor ,
Dar râd şi plâng când văd pe stradă un alcoolic .
Eu că mă spânzur suferind ,
Sau tu că îţi rupi degetele de mândrie ?
Eu că nu-mi pot scoate sentimentul de iubind ,
Sau tu că începi să înjuri starea de agonie ?
Fiecare merge pe criteriul lui
Mai contează de e bine ?
De parcă ar fi totul bătut în cui
Hai , lasă , doar n-or fi crime !
Îmi place că mă acuzi de nimic ,
Şi mă faci nebună pe mine
Ţi-e ţie oare benefic ,
Ţi-e ţie oare benefic ,
Dar sincer , te- ai uitat la tine ?
Şi atunci când seara răsare Luna
Sper că la mine te gândeşti ,
Este o stea sus , şi numai una
Şi aceea doar tu eşti .
Încerc să-mi amintesc cum erai
Şi-ţi văd zâmbetul - ce perfect îl aveai!
Mi-e frică că o să-ţi uit şi pasul când mergi
Nu te-am mai văzut de zile întregi .
Mai stai cu mine , zâmbeşte-mi iar !
Păcat că totu-i în zadar .
Hai încearcă să nu pleci !
E frig afară şi-s minţi reci.
Deschid şi-ţi văd o poză din album
Încep să plâng făcându-mi milă de mine
Dacă aş putea ţi-aş spune acum ...
Cât de dor îmi e de tine...
Caut sufletul pierdut şi alungat de orgoliu ,
Îl caut până la punctul îndepărtat de Soare numit afeliu .
Caut ochii expresivi ce-mi aduceau caldură,
Caut zâmbetul larg lipsit de ură .
Îmi caut propria persoană în largul mării
Şi-ţi caut parfumul dulce de dragul adierii ,
Dar cel mai mult te caut pe tine
Doar pentru a mă găsi pe mine .
