Viata amara si necoapta

Clipa vremii trece-n moină 
Dureros e al tău scrâncet 
Vin şi zbiară ,nu încet 
Enervaţi de a mea doină .
Viaţă amară şi necoaptă
Sărutaţi-aş zeci icoane ,
Doar şi doar să-mi dai iertare 
Viaţă amară şi necoaptă.
Ochii-mi mici de chinezoaică 
Îndreptaţi spre nicăieri
Chipu-mi tainic de leoaică 
Cum e azi , a fost şi ieri . 
De-aş mai sta şi alte zile 
Aş înnebuni de tot 
Am în suflet zeci de-albine 
Ce mă-nţeapă la un loc. 

12 Responses so far.

  1. Costea says:

    Combate albinele cu iubire :)

  2. Ralu says:

    intradevar,expresiva:) dar si plina de durere si tristete,cel putin asta imi transmite mie,oricum,frumoasa:)

  3. Frumos, expresiv!:X

  4. Lavinia says:

    te inteapa sau te gadila?:)
    frumoase versuri:)

  5. randuri mature..
    frumos

  6. Father says:

    @Iris Tiron,
    Albinele sunt gandurile tale de
    iubire si asteptare, iar locul
    unde te inteapa este inima ta
    dornica de cel mai nobil si pur
    sentiment: IUBIREA!

    Foarte frumos poemul
    Felicitari!

  7. Kiraa. says:

    îmi place.
    și chiar e frumos gandită postarea. ^ ^

  8. Tzzumbi says:

    nu innebunesti din atata. n-avea frica

  9. Goda says:

    Versurile sunt impresionante.Bravo

  10. Lavinia says:

    te asteapta ceva la mine pe blog;)
    :D