Te uiţi cum toamna , rând pe rând
Trec păsări călătoare
Şi lasă-n urmă cu regret ,
Un cuib , o aşezare .
Cu sacrificii şi efort ,
Scrutează lunga zare
Nu-i chip să le întorci din drum ,
Aşa e scris sub Soare !
Vor face asta an de an ,
Sfidând cu nepăsare ,
Dar generaţiile lor ,
Vor trece în uitare !
La fel şi noi , acum ,
Cu griji , cu apăsare ,
Vom trece un al vieţii prag ,
Vizând o treaptă viitoare .
Formaţi de oamenii maturi ,
Ce-au fost copii odată ,
Le mulţumim c-au stăpânit
Nesăbuita gloată !
Ne-au plămădit , cum plămădesc
Olarii-n oale lutul ,
Ne-au învăţat să dăinuim ,
Să ignorăm trecutul !
Acum suntem totuşi copii
Nebănuind efortul vostru ,
Dar peste ani ne vom gândii
Că aţi clădit sufletul nostru .
Şi vom uita de diferenţe ,
De prietenie afectată ,
Ne vom reamintii de tinereţe
Şi parcă vom mai vrea odată .
Am fost uniţi sau nu am fost
E-o strâmbă întrebare ,
Dar sigur vom afla , târziu ,
În generaţii viitoare .
Vom modela şi noi la fel
Creaţii viitoare
Şi vom alege ca model
Pe cei cu ,, mintea tare ,, .
