Teiul nostru

Unde sunt zilele când fugeam de mână , sub teiul nostru ?  
Acolo ne aşteptau , mereu 
doi bătrâni , care cred că ne priveau 
doar ca să-şi aducă ei aminte 
de clipele lor din tinereţe . 
Iar noi ne iubeam .. priveam teiul , 
iar teiul pe noi .
Acum suntem maturi , schimbaţi! 
... iar teiul e bătrân şi încă ...
ne mai aşteaptă ...
nu concepe că nu mai suntem copii ,
şi nu ne mai ...iubim.

7 Responses so far.

  1. Kiraa. says:

    suna, imi place cum suna. :)
    ah, si ma gandeam... multi vor sa aiba un copac, o banca, o melodie, un ceva al lor. eu nu stiu ce as vreaa. am sa ma gandesc la asta. :)
    desi ma indoiesc ca intr-un final va fi ce vreau eu.

  2. ca un fragment rupt din film..
    frumos frumos...
    dar nu cu un astfel de sfarsit . .
    iubirea, se sfarseste la unii, dar ceva tot ramane..aici e teiul.

  3. finalul e cel mai sfasietor :"nu concepe că nu mai suntem copii ,şi nu ne mai ...iubim.. " si totusi amintirea a ramas vie.

  4. cat poate sa'mi placa!
    Teiul...simbol al iubirii. Imi aminteste si de Eminescu.
    Frumos ales!

  5. Lavinia says:

    cat de frumoasa e poezia , sincer imi place mult..
    :X
    cine stie cate povesti ascunse stie teiul:)

  6. stie multe povesti ...