Unde sunt zilele când fugeam de mână , sub teiul nostru ?
Acolo ne aşteptau , mereu
doi bătrâni , care cred că ne priveau
doar ca să-şi aducă ei aminte
de clipele lor din tinereţe .
Iar noi ne iubeam .. priveam teiul ,
iar teiul pe noi .
Acum suntem maturi , schimbaţi!
... iar teiul e bătrân şi încă ...
ne mai aşteaptă ...
nu concepe că nu mai suntem copii ,
şi nu ne mai ...iubim..
suna, imi place cum suna. :)
ah, si ma gandeam... multi vor sa aiba un copac, o banca, o melodie, un ceva al lor. eu nu stiu ce as vreaa. am sa ma gandesc la asta. :)
desi ma indoiesc ca intr-un final va fi ce vreau eu.
ca un fragment rupt din film..
frumos frumos...
dar nu cu un astfel de sfarsit . .
iubirea, se sfarseste la unii, dar ceva tot ramane..aici e teiul.
finalul e cel mai sfasietor :"nu concepe că nu mai suntem copii ,şi nu ne mai ...iubim.. " si totusi amintirea a ramas vie.
cat poate sa'mi placa!
Teiul...simbol al iubirii. Imi aminteste si de Eminescu.
Frumos ales!
cat de frumoasa e poezia , sincer imi place mult..
:X
cine stie cate povesti ascunse stie teiul:)
stie multe povesti ...
:|