Clipa vremii trece-n moină
Dureros e al tău scrâncet
Vin şi zbiară ,nu încet
Enervaţi de a mea doină .
Viaţă amară şi necoaptă
Sărutaţi-aş zeci icoane ,
Doar şi doar să-mi dai iertare
Viaţă amară şi necoaptă.
Ochii-mi mici de chinezoaică
Îndreptaţi spre nicăieri
Chipu-mi tainic de leoaică
Cum e azi , a fost şi ieri .
De-aş mai sta şi alte zile
Aş înnebuni de tot
Am în suflet zeci de-albine
Ce mă-nţeapă la un loc.
Combate albinele cu iubire :)
foarte expresiva:)
intradevar,expresiva:) dar si plina de durere si tristete,cel putin asta imi transmite mie,oricum,frumoasa:)
Frumos, expresiv!:X
te inteapa sau te gadila?:)
frumoase versuri:)
randuri mature..
frumos
@Iris Tiron,
Albinele sunt gandurile tale de
iubire si asteptare, iar locul
unde te inteapa este inima ta
dornica de cel mai nobil si pur
sentiment: IUBIREA!
Foarte frumos poemul
Felicitari!
genious :X
îmi place.
și chiar e frumos gandită postarea. ^ ^
nu innebunesti din atata. n-avea frica
Versurile sunt impresionante.Bravo
te asteapta ceva la mine pe blog;)
:D