Alerg deobicei după fum de bucurie .
Nu-mi plac oamenii plini de mândrie ,
Ador să vorbesc cu multe persoane ,
Şi sincer nu prea am multă răbdare .
Îmi place muzica atât de variată
Şi-mi place să umblu mai mereu elegantă .
Mă plicitisesc repede de tine ,
Deseori dacă eşti un ,, oricine ,, .
Divinizez mintea isteaţă
Mai ales dacă mă bagă pe mine în ceaţă .
Am în caracter un mare orgoliu
Şi umblu mai mereu îmbrăcată în ,, doliu ,, .
Am un chip ce ascunde două feţe
Una-i copil şi una-i tandreţe .
Las să se vadă partea bună
Chit că în mine zace şi una nebună .
Iubesc anormalul şi omul nonconformist
Iar în sânge am şi puţin teribilism .
Ador frumosul şi tot ce mă-nconjoară
Nu e destul să mă cunoşti de prima oară .
SUPERBA!
Divinizez mintea isteaţă
Mai ales dacă mă bagă pe mine în ceaţă .
este geniala partea asta:))
imi place muult poezia, e gratioasa..
te descrie destul de mine;)) frumoasa:X
Citez pe cineva "mirific" !
Foarte stilata poezia:P
Foarte frumos @Iris!
Ma regasesc in toate strofele
acestei frumose poezii.
Adevarat, iubirea are si o latura
a nebuniei, cand omul zice:
-Sunt nebun dupa tine! Sau:
-Te iubesc la nebunie!
Zilele trecute cineva a scris:
"Omul romantic este un nebun". Da,
pentru ca iubeste natura, fauna, flora si mai ales pe cei ce seamana
cu el! O seara frumoasa iti doresc!
"Şi umblu mai mereu îmbrăcată în ,, doliu ,,"
geniala asta!:))
chiar ma gandeam cand incepusem sa citesc poezia daca o scrii si despre:>
chiar te'ai descris perfect!
frumos:X