Admiraţia se urcă pe culmile exaltării ,
Mă abandonez plăcerii de a exista
Ascult pianistul ce evocă notele mării ,
Ţinând în dinţi o floare de Nu mă uita .
E atât de străin comportamentul tău
Tot ce mi-ai spus au fost minciuni .
Am scăpat de clipele ce nu meritau ,
E o fericire căutată doar de nebuni !
A te abandona plăcerii de a exista, înseamnă a trăi cu adevărat... a trăi doar ceea ce merită trăit... înseamnă, a exista!
Prima strofă, e... inefabilă. :)
:) :*
tocmai mi-ai dat o idee:X
multumesc:D
imi place in speical prima strofa:D
Superb...
Lavinia : ma bucur :*
Denisa :* 10q ;))
geniala!
foarte frumos, continua:)
extraordinar de frumos:)
iar imaginea este.. incredibila;x
asta ma duce cu gandul departe tare. :)
e frumoasa si bine scrisa :*
Hahaha, doar nebunii sunt fericiti cu adevarat pentru ca ei se lasa dusi de vaaaaaaaaaaaaaaal.... :D
Multumesc de vizita:D Pupici