Scriitorul !

Tu dă-mi un pix şi-ncep să scriu 
Eu am scenariul ce ţi-l descriu , 
Mai dă-mi şi foi şi libertate 
Să fac chiar totul ca la carte.
Ţi-aş scrie viaţa de-aş avea putere 
Perfectă-ar fi dacă mi-ai cere . 
Aş şterge tot ce nu-ţi convine 
Şi-aş scrie-o iar cum e mai bine .
În umbre , vânt , dar şi în ploi
Tu drept să fii , chiar şi-n noroi ,
Să ai curaj , să simţi , să zbori ,
Să crezi în tine şi să nu mori . 
Să lupţi, să uiţi , să ierţi în primul rând 
Să stai , să vezi şi ascultând 
Realizezi că ai greşit 
Şi-atât de mult te-ai chinuit 
Să cauţi ceva de negăsit .
Iubire ai , şi ce mai vrei ?
Să ai avere , aşa-i ok ?
Hai spune-mi , nu-i viaţa mea ,
Dar ca să ştii averea-i rea ! 
Tu ai noroc , ai şi speranţa 
Dacă-am putea să scriem viaţa 
Cu-n pix şi-o foaie , n-ar fi greu , 
Dar sus există-un Dumnezeu ! 
Şi totuşi ...
Mai bine acceptă-te pe tine 
Prezentul tău , trecutul tău 
Uită că am pixul cu mine ! 
Această foaie e numai rău !

5 Responses so far.

  1. Alex says:

    versuri ff frumoase...bv Iris :) :*

  2. Goda says:

    Nu imi plac poeziile/povestile ce se termina trist. Poate urmatoarea postare va fi mai optimista:d

  3. Father says:

    Minunate versuri, multumesc Iris!