Uneori e mai bine să nu plângi
Nici când îți vezi propria inimă căzută
Sau zâmbetul unui copil pierdut .
Așa e viață cu o durere mută
Dar te ridici de unde ai căzut .
Uneori e mai bine să nu plângi
Chiar dacă nici câinele nu mai latră
Poate o fi și el bătrân .
Sau dacă suferi după o fată
Ori după amintirile ce rămân .
Uneori e mai bine să nu plângi
Fiindcă cerul e încă albastru
Fiindcă mama te iubește
Fiindcă ești prietenul nostru
Fiindcă azi sau mâine o floare înflorește .
Plansul face bine oricui.
Desigur , insa in cantitati moderate
Fatalitatea nu e niciodata justa.
Oricat de bine ar face plansul vad atat de multa speranta si zambet in ultima strofa!!! :)
Cred ca nimic n-ar exista fara speranta
" Sa nu cumva sa plangi cand afara ploua/ Chiar daca ochii-ti lacrimeaza picuri de roua..."
Ai un stil original ! :)
Foarte frumoase versuri . Iti multumesc pentru aprecieri !