Cică era odată o carte uitată pe toboganul copilăriei mele. Titlul e de mult uitat. A rămas doar imaginea conturată pe diametrul în care se răgăsea acea carte .Știu că a reprezentat un sprijin uriaș pentru schimbarea mentalității mele . Sunt recunoscătoare vânzătoarei care mi-a întins cele 290 de pagini contra unei sume pe care mi-o dăduse părinții . O să trec zilele astea pe la librarie. Sper să o revăd pe acea doamnă simpatică . O voi ruga să-mi promită ca atunci când îmi voi trimite copilul la ea să-i întindă aceeași carte peste vitrină.